Îmi amintesc cu drag vremurile copilăriei mele, când libertatea era cuvântul de ordine. Noi, copiii, eram tot timpul liberi, părinții nu aveau timpul necesar pentru a sta toată ziua în spatele nostru, iar vacanțele de vară le petreceam majoritatea la bunici, alergând pe câmpuri și jucându-ne cât era ziua de lungă. În fața blocului ne adunam până seara târziu, împărțeam cu toții câte o bicicletă, ne jucam „De-a v-ați ascunselea”, „Baba oarba”, „Șotron”, „Țară, țară vrem ostași”, „Elastic” sau dădeam câte un spectacol de muzică și dans cu bilete vândute la un leu. Cu părinții ne jucam mai puțin, deoarece serviciul le ocupa mare parte din timp. Dar aveam o mulțime de prieteni, cu care ne întâlneam zilnic, ne luam câte o păpușă și o păturică și ne așezam pe iarbă, unde le croiam haine, le aranjam părul etc. Făceam schimb de timbre sau surprize de la gume Turbo. Jucam „Șeptică”, „Kems” și alte jocuri cu cărți. Și așa trecea câte o zi întreagă, noi mai mereu pe afară sau în casa scării când era vreme mai rea, jucându-ne „Flori, fete și băieți, melodii și cântăreți”. Iarna ne bulgăream și ne dădeam cu sania pe fiecare delușor găsit în cale. Uitându-mă în urmă nu pot spune decât ce copilărie frumoasă am avut și mă întreb dacă și copiii noștri vor spune același lucru.
Vremurile s-au schimbat mult. Părinții se implică mult mai mult în creșterea copiilor, pornind de la perioada concediului de maternitate/paternitate, care este considerabil mai lungă față de anii ‘80. Copiii nu mai sunt lăsați singuri în fața blocului, căci numărul mașinilor a crescut foarte mult, iar curțile blocului nu mai reprezintă un spațiu sigur pentru copii. La școală nimeni nu mai merge singur, cel puțin nu în clasele primare, iar acasă copiii nu mai stau singuri ca și noi, generația cu cheia la gât. Părinții ies însă mai des cu ei în parcuri, cu bicicleta sau la plimbare.
În vacanțe copiii nu mai sunt uitați cu lunile pe la bunici, care deși ne răsfățau cât de mult puteau, erau și ei prinși cu treburile gospodărești, iar noi ne jucam cu alți copii pe ulițele satului, făcând multe trăznăi. Acum părinții încearcă să meargă împreună cu copiii în concedii. Lumea a devenit foarte ușor de vizitat, poți ajunge în locuri la care nici nu visau părinții noștri vreodată.
În trecut erau puțini copii care făceau activități extrașcolare, în general cei foarte talentați, care practicau un sport de performanță sau învățau câte un instrument muzical. În ziua de azi, programul majorității copiilor este foarte aglomerat cu activități extrașcolare, rămânând foarte puțin timp pentru joaca liberă. Totuși, aproape că nu există copil care să nu schieze sau să patineze, să cânte la un instrument, să știe limbi străine etc. Faptul că părinții investesc mai mult timp și bani în copiii lor nu ar trebui să fie un lucru rău, dacă nu este dus la extrem și împotriva voinței copilului.
Fiecare timp cu avantajele și dezavantajele lui. Totul e în schimbare, iar omul este extrem de adaptabil. Apropierea de părinți este mult mai mare în zilele noastre, dar este important să compensăm, pe cât posibil, libertatea pe care copiii o aveau mai demult. Dacă nu au așa de mulți copii cu care să se joace, să ne implicăm noi, părinții, măcar câteva minute pe zi. Există atât de multe jocuri creative , educative sau de societate cu care putem să ne ocupăm din timp. Când ieșim în parc, să nu încercăm să controlăm fiecare pas al copilului, ci să îi oferim cât mai multă libertate, independență, dar să le facem încet, încet contactul cu realitatea în care trăim. Rolul nostru este de a-i supraveghea de la distanță și să intervenim doar atunci când situația o cere. În rest e important să ne retragem, să-i lăsăm să interacționeze cu alți copii și să-i încurajăm să fie independenți. Timpul petrecut în aer liber este extrem de important, de aceea să ne asigurăm zilnic că avem posibilitatea de a petrece măcar o jumătate de oră afară. De asemenea socializarea este importantă. Să încurajăm copilul să își facă prieteni în loc să stea singur, uitându-se la TV/telefon/tabletă. Și să nu uităm că noi suntem modelul copilului, ei de fapt ne imită comportamentul.
