Vi s-a intamplat sa cititi aceeasi poveste de zeci de ori, seara dupa seara, incat simteati ca ati putea-o citi si daca n-ati mai deschide cartea? Sau vi s-a intamplat sa ridicati o jucarie de zeci de ori de pe jos? In ambele situatii spre deliciul micutilor nostri care se amuzau de fiecare data ca si cand ar fi auzit pentru prima data povestea sau ca si cum ar fi scapat o singura data jucaria pe jos. Eu una am trecut prin cele de mai sus si ceea ce o sa impartasesc cu voi mai jos mi-a fost de mare ajutor sa pot merge mai departe si sa citesc cu entuziasm maxim „Petrecerea cu clatite” a lui Winnie de Plus pentru a cincizecea seara la rand!
Ca sa intelegem de ce se intampla cele de mai sus, cateva informatii despre cum se formeaza si functioneaza creierul copiilor nostri
Creierul e format din mai multe regiuni, fiecare regiune e responsabila de indeplinirea unei functii, unele zone sunt responsabile de ceea ce vedem, altele sunt responsabile cu vorbirea, altele sunt responsabile de frica pe care o simtim cand vedem un pericol , etc. In fiecare dintre aceste regiuni sunt milioane de neuroni si celule nervoase care isi trimit unii altora semnale. E o adevarata retea de comunicare in creierul nostru – dragii nostri neuroni sunt conectati unii cu altii si comunica in permanenta intre ei. Ne putem gandi la dezvoltarea creierului copilului nostru ca la un proces in doua etape. Prima etapa e partea de hardware, adica partea in care se pun laolalta toate componentele. Partea aceasta se face inca din burtica mamei – la nastere toata partea aceasta hardware e perfect formata. In majoritea regiunilor nu se mai formeaza neuroni dupa nastere, ba chiar, dupa cum o sa vedem mai incolo au loc unele pierderi. Imediat dupa nastere incepe partea de software, de rafinare. Neuronii au nevoie sa comunice intre ei, sa-si vorbeasca, si o fac prin impulsuri electrice, care circula prin creier creand adevarate carari, cai de circulatie a mesajelor si ceea ce rezulta e ca putem auzi, vedea, merge, simti, vorbi, etc. Si caile astea de comunicare, potecile acestea de transmitere a semnalelor se formeaza ca urmare a experientei repetate, experienta pe care copilul mic o are in proportie covarsitoare cu noi, parintii lui. Si ca sa fie lucrurile si mai complicate, exista anumite „perioade sensibile” cand creierul este mult mai receptiv la anumite stimulari din mediu.
Si ca si cum nu ar fi de-ajuns sa stim ca ceva lipseste, exista si ceva in plus. Dupa nastere, creierul copilului vine deja cu o multime de conexiuni intre neuroni, mult mai multe conexiuni decat avem noi ca adulti. Problema e ca numarul acesta mare de conexiuni nu e neaparat eficient. Ganditi-va cum ar fi daca atunci cand am intra in casa si am apasa intrerupatorul de pe hol s-ar porni nu numai lumina de pe hol ci si frigiderul, masina de spalat rufe, luminile din camere, televizorul (hmm, n-ar fi rau cateodata). De cele mai multe ori nu avem nevoie de toate deodata, asa ca e mult mai eficient sa avem cate un intrerupator pentru fiecare in parte. La fel, creierul copilului nu va folosi decat o parte dintre aceste conexiuni (si va ajunge sa le foloseasca pe cele exersate mai des), celelalte pur si simplu se vor pierde. Procesul asta se numeste pruning si e un proces de pierdere cantitativa si castig calitativ, e un proces de pastrare a conexiunilor care au un scop, o functie si de eliminare a conexiunile nefolositoare. Practic creierul se organizeaza si se reorganizeaza in functie de cum anume este el folosit.
In mod particular, experientele repetate faciliteaza dezvoltarea creierului. Si e vorba, cum ziceam, atat de experiente bune cat si de experiente rele. In ambele cazuri va exista o amprenta la nivelul creierului. Acesta ar fi unul dintre motivele pentru care repetitia conteaza atat de mult pentru copiii nostri. Mai mult, ne ajuta sa intelegem de ce anume copiii tanjesc realmente dupa repetitie. Fiindca defapt tanjeste creierul lor. Fiindca exista o baza biologica pentru nevoia aceasta, exista nevoia creierului de a deveni „familiar” cu experientele, familiaritate care se formeaza odata cu repetitia.
Recomandarea noastră?
Cititi-le copiilor cat mai mult. Cititi-le cat mai des. Cititi-le aceasi poveste de zeci de ori. In acest fel veti reusi sa cresteti copii un pic mai sanatosi, copii care se dezvolta frumos. Necesita doar un pic de rabdare.
Articol scris de Diana Tarcea , psiholog si psihoterapeut cognitiv-comportamental cu un interes major în domeniul parentingului în toate aspectele sale. Scrie periodic pe site-ul www.parintecuminte.ro diverse articole legate de creșterea și educarea copiilor, dar și pe blogul nostru. In Cabinetul de psihologie se intalneste cu parinti, cu copii sau cu familii, mai ales cu aceia care cauta ajutor pentru problemele sau dificultatile pe care le au si care nu stiu ca exista solutii specializate pentru rezolvarea lor.
