De cate ori te-ai jucat in ultima saptamana cu copiii tai? Cate ore pe zi le petreceti impreuna, in joaca, pe zi? Cat de mult se joaca cu alti copii? Acestea sunt cateva intrebari care au rolul de a iti aminti despre copilari ta. Spun asta pentru ca parintii nostri nu se jucau cu noi. Fie ca nu aveau timp, fie ca lucrau foarte mult, veneau obositi acasa, dar si pentru ca in copilarie, mai tot timpul ni-l petreceam pe afara, la joaca, indiferent de sezon sau de vremea de afara. Astazi insa pare ca lucrurile s-au schimbat.

Cum descriu parintii expresia “joaca alaturi de copii”

Daca este sa intrebam parintii ce inseamna pentru ei “joaca alturi de copii” cel mai probabil unul din raspunsuri ar fi un mod bun de a creea o conexiune, o legatura cu copilul, de distractie si exercitii fizice , un mod bun de a ii invata abilitati, competente noi, o anumita indemanare. Exista insa si raspunsul total opus, cel in care parintii vad din joaca alaturi de copii o obligatie. Parinti care se simt vinovati ca nu se joaca cu copiii, nu le place sa fie in pielea lor si nu fac asta de placere. Si nu e deloc un lucru rau.

Pentru ca joaca copiilor sa ramana o joaca ea trebuie sa fie spontana, sa creeze un spatiu in care atat copiii cat si parintii sunt la egalitate. Situatia tinde insa sa fie diferita, de multe ori, in realitate.

Cine pe cine domina in timpul jocului

Parintii nu ar trebui sa domine jocul, ci ar trebui sa ii lase pe copii sa creeze ei jocul. Iar de aici lucrurile merg de multe ori prea departe.

Modul de joaca al copiilor este mult diferit de cum il vad parintii. In special pentru ca celor mici le place sa repete la nesfarsit acelasi lucru, din nou si din nou, fara a schimba ceva. Ceea ce este normal si natural pentru ca asa invata copii, acesta este modul prin care dobandim ca si copii diferite abilitati.

De multe ori insa, indiferent de jocul ales, copiii au tendinta de a deveni “seful” – ei fac regulile, ei modifica jocul, ei decid cine ce face sau spune. Devin mici tirani, iar unii parinti admit acest lucru. In aceasta situatie, cu siguranta pentru parinte, jocul nu mai este o joaca.
Daca acest lucru s-ar fi intamplat intre doi copii, cu siguranta cel aflat in pozitia de “supus” nu ar accepta acest tratament si s-ar fi intamplat unul din cele doua lucruri: schimbarea jocului sau plecare jucatorului. Joaca inseamna negociere si acceptare a regulilor pentru ca nevoile fiecaruia sa fie indeplinite.

Atunci cand toleram toate comportamentele copiilor din timpul jocului, distrugem orice valoare sociala a lui. In acest fel, nu ajutam cu nimic copilul, ba mai mult, il transformam intr-un mic rasfatat.

In coltul total opus, suntem noi parintii care avem de multe ori tendita de a domina jocul.
Sa ne gandim la activitatile parinte-copil de la gradinita sau la ultimul lego cumparat, ultimul puzzle. Parintii pot avea tendinta de a prelua jocul si de a indeparta copilul de el. Jucariile de construit, mai ales cele care au un produs finit, desi sunt destinate copiilor, pentru multi parinti sunt o placere, o relaxare. Nu e de mirare ca multi tatici se vor descurca de minune la ansamblarea pieselor, dar a-i spune copilului exact ce sa faca sau sa preia intreaga lui sarcina, inseamna ca parintele se joaca, si nu copilul.

De ce simtim nevoia de a ne juca cu copilul?

Spre deosebire de generatiile anterioare parintii de astazi au o tendinta mult mai mare de a se juca alaturi de copii. In urma cu cativa ani, parintii si copiii nu aveau aceasta nevoie de a se juca impreuna – copiii aveau suficient de multi alti copii in preajma cu care sa isi petreaca timpul, copii cu care impartaseau aceleasi interese, cu acelasi nivel de energie si creativitate.
Iar in acest context, joaca parintilor cu copiii erau doar din placere si pentru distractie, pentru invatare.

Din pacate astazi, am creat o lume in care joaca intre copii nu e sigura, in care copiii nu mai pot merge afara la joaca fara ca parintii sa ii supravegheze sau sa intervina in jocul lor. E probabil pentru prima data in istorie cand copiii nu se pot juca liberi, cu orele, in fiecare zi.
Vina e a noastra si ar trebui sa gasim solutii si modalitati prin care sa le oferim copiiilor posibilitatea de a se juca cu alti copii, fara a incerca sa le umplem noi acest gol.

Poze: pixabay

Written by Florina