Mama, pot sa sterg eu cu mopul? Pot sa sterg eu praful?

Nu, nu urmează o replică ca “Nici un copil nu a zis asta vreodată”, ci e o poveste adevărată. Toți părinții ne dorim de la copii să fie responsabili și să își asume o parte dintre treburile casnice. Dacă ne așteptăm să se întâmple de la sine putem aștepta mult și bine! Va fi întotdeauna o carte mai interesantă de răsfoit, un joc de împrăștiat și o emisiune de desene animate care să facă concurență curățeniei.

Așa că am pus laolaltă câteva idei despre cum să îi ajutăm pe copii să li se pară mai interesant să facă curățenie.

Mențineți o atitudine neutră / pozitivă față de curățenie

Dacă atunci când faceți curățenie pufăiți, scrâșniți, dacă vă plângeți cât e de greu, cât e de neplăcut, cât e de deranjant, motivația copiilor de a vi se alătura nu va fi zero, ci minus 100. Pentru mine nu e o activitate deloc plăcută, nici nu vreau să mă prefac că ar fi, știu sigur că m-ar mirosi detectivul numarul 1 al casei. Ca să fiu loială mie și în același timp să îi induc copilului o atitudine corespunzătoare față de curățenie, eu mă strădui să nu vorbesc despre curățenie în termeni de plăcut/ neplăcut sau bine/ rău ci în termeni de necesar, benefic, eficient. Adică transmit o atitudine neutră. Dar dacă vouă vă place să faceți curățenie, atunci vă încurajez cu toată puterea să lăsați să se vadă acest lucru și transmiteți-l copilului.

washing-dishes-1112077_1920Cumpărați produse de curățenie pe care copiii să le poată folosi

Nu ţineţi în dulap tot soiul de produse toxice pe care copiii să nu le poată folosi. Nu numai că îi va frustra pe ei, dar vă va frustra şi obosi şi pe voi să fiţi cu ochii-n patru să nu cumva să bea detartrantul sau să atingă soda caustică. Sunt atâtea produse eco-friendly încât nu e o scuză faptul că nu vă pot ajuta fiindcă produsele sunt toxice. Chiar dacă nu TOATE produsele le găsiți într-o variantă kids-friendly măcar o parte sunt cu certitudine disponibile.

Cumpărați unelte interesante și schimbați-le regulat

NU-i o glumă, chiar îi place copilului să dea cu mopul. E un mop care scoate aburi și i se pare că plimbă un dragon! Chiar îi place să șteargă praful, fiindcă am găsit șervețelele acelea pe care doar le iei din cutie, le treci peste mobilă și la final le arunci! N-o fi cea mai eco metodă, dar dă rezultate pe alte planuri! Acestea funcționează la noi, dar cu siguranță sunt alte și alte produse și unelte care fac ca munca de curățenie să fie interesantă. Clar nu vor funcționa la nesfârșit, la un moment dat se va plictisi de mop și de șervetelele de praf. Va fi provocarea mea să găsesc înlocuitori.

Dacă aveți sugestii, împărtășiți-le cu noi, cu cât mai multe idei cu atât mai bine!

Faceți curățenia amuzantă

Muzică dată tare, mai tare decât sunetul aspiratorului, câteva mișcări de dans și deja curățenia devine o activitate interesantă. Ideea e să vă jucați de-a curățenia mai degrabă decât să faceți curățenie. Câți copii spun NU la a face curățenie și câți spun NU la joacă?

Lăsați-i să aleagă

Suntem adesea tentați să îi lăsăm pe copii să facă doar anumite treburi, fie fiindcă nu îi credem capabili să facă unele dintre ele, fie fiindcă vrem să o facem noi mai bine, fie că nici nu ne punem problema că pot fi mai mulți șefi ai curățeniei în casă: tu strânge jucăriile, eu aspir! Tu strânge hainele murdare, eu șterg praful! Dacă răspunsul copilului e NU, automat, fără să mai întrebăm ajungem la concluzia că “nu are chef să mă ajute”. N-avem cum știi – că într-adevăr nu are chef să strângă jucăriile, dar poate are chef să spele podeaua cu mopul.

“Acum facem curățenie. Tu ce vrei să faci?” e o întrebare care ține cont și de preferințele copilului, nu numai de ale noastre.

Ajustați așteptările

Abțineți-vă să mai dați și voi înșivă cu mopul dacă a fost sarcina copilului. Ce să înțeleagă altceva decât că “eu nu am făcut suficient de bine” și ce altceva să simtă decât dezamăgire? Acceptaţi faptul că fiecare face lucrurile în felul lui şi mergeţi mai departe! Acest principiu se aplică tuturor membrilor familei! 😉 Totuşi, când vine vorba de sarcini casnice aşteptările trebuie ajustate în primul rând în funcţie de vârsta copilului. Dacă doriţi să primiţi materialul Sarcini casnice pe grupe de vârstă (material care cuprinde o detaliere a sarcinilor pe care le pot face copiii în funcție de vârsta pe care o au) puteti să îl solicitați completând formularul acesta.

16736002_954445281358185_1283319681_nDiscutați durata, frecvența și ziua în care faceți curățenie

La mine, în familia în care am crescut se făcea curățenie sâmbăta. Am urât zilele de sâmbătă!!!! Jumătate din zi era irosită cu curățenia (pentru mine asta însemna curățenia – timp irosit). Știu că în unele familii ziua de sâmbătă e zi casnică. Nu e nicio problemă dacă toată lumea e de acord cu acest lucru. Dar din ce am constatat eu din discuțiile cu persoanele întâlnite la sedințele de psihoterapie (problema curățeniei se pare că nu e numai a copiilor) cel puțin unul dintre membrii familiei vede ziua de sâmbătă ca zi de relaxare în vreme ce, celălalt o vede ca zi de treabă. Întrucât nu există un for superior care să ne spună care variantă e corectă, rămâne la latitudinea fiecărei familii să negocieze acest lucru. Lăsăm sâmbăta liberă și lucrăm câte puțin în fiecare zi? Decretăm o sâmbătă zi liberă și următoarea e zi de relax? Facem doar două ore curățenie și restul ne relaxăm?

Nu există un răspuns clar, depinde ce funcționează în fiecare familie.

Curățenia e o problemă de familie, nu e problema copilului sau a soțului sau a mai știu eu cui. Faptul de a avea casa curată ne place tuturor, faptul de a face să fie curată… nu ne place tuturor. Dar indiferent cât de mult ne place sau nu, o facem oricum, așa că de ce să nu ne străduim să o facem măcar într-o anumită măsură mai plăcută?

Ideile de mai sus sunt ideile mele sau ideile culese de la cei care caută consiliere, multi dintre ei nemulțumiți de problemele diverse pe care le au cu copiii. Ne-ar plăcea să împărtășiți cu noi dacă aveți și voi strategii de a-i atrage pe copii să vă ajute la curățenie.

Articol scris de Diana Tarcea, psiholog și psihoterapeut cognitiv-comportamental cu un interes major în domeniul parentingului în toate aspectele sale. Scrie periodic pe site-ul www.parintecuminte.ro diverse articole legate de creșterea și educarea copiilor, dar și pe blogul nostru. În Cabinetul de psihologie se întâlnește cu părinți, cu copii sau cu familii, mai ales cu aceia care caută ajutor pentru problemele sau dificultățile pe care le au și care nu știu că există soluții specializate pentru rezolvarea lor.

Written by Diana Tarcea