Îmi amintesc cu drag vremurile copilăriei mele, când libertatea era cuvântul de ordine. Noi, copiii, eram tot timpul liberi, părinții nu aveau timpul necesar pentru a sta toată ziua în spatele nostru, iar vacanțele de vară le petreceam majoritatea la bunici, alergând pe câmpuri și jucându-ne cât era ziua de lungă. În fața blocului ne adunam până seara târziu, împărțeam cu toții câte o bicicletă, ne jucam „De-a v-ați ascunselea”, „Baba oarba”, „Șotron”, „Țară, țară vrem ostași”, „Elastic” sau dădeam câte un spectacol de muzică și dans cu bilete vândute la un leu.