Am să încep azi cu o povestioară, pe cât de frumoasă, pe atât de adevărată.

Era o zi rece de toamnă târzie. Alexandra se juca în casă cu o jucărie nouă, pe care tocmai a primit-o de la tatăl ei, o jucărie pe care și-a dorit-o mult. Tocmai își făcuse ordine la jucăriile vechi, le-a sortat,iar o parte le-a așezat frumos într-o cutiuță pe care a depozitat-o în beci. Îndemnată de mama ei, face asta aproape de fiecare dată când primește o jucărie nouă, pentru a-i face loc și ca să nu se umple casa de jucării. Jucăriile sunt păstrate pentru a fi donate sau pentru copiii ce o să vină la colindat. Astfel nu îi pare niciodată rău fetiței după jucării, știind ca un alt copil se va bucura de ele.